Top Diagnostics

Evaluarea D-dimerilor în diagnosticul tromboembolismului venos

Chim. Elvira Giurea - Product Manager & Application Specialist Top Diagnostics
Resurse educaționale

D-dimerii reprezintă un marker specific al formării și degradării fibrinei și totodată un marker indirect al stării de hipercoagulabilitate. Niveluri ridicate de D-dimeri pot fi observate într-o mare varietate de boli asociate cu activarea coagulării și a fibrinolizei.

Valoarea crescută a D-dimerului se poate asocia atât cu coagularea intravasculară diseminată (CID), boala arterială, tromboza venoasă și tromboembolismul pulmonar (TEV), cât și cu stările inflamatorii. Testele cantitative actuale pentru determinarea D-dimerului sunt foarte sensibile, dar nu sunt specifice prezenței tromboembolismului venos (TEV). Întrucât o serie de studii au arătat o valoare predictivă negativă mare a rezultatelor cantitative ale D-dimerului, acest test de laborator este acum folosit în mod obișnuit pentru excluderea TEV.

Algoritmii de diagnosticare a embolismului pulmonar (PE) implică, de obicei, un scor de probabilitate clinică, combinat cu tehnici de imagistică pulmonară (de exemplu scintigrafie de ventilație perfuzie pulmonară). O probabilitate de diagnostic ridicată în urma imagisticii pulmonare asociată cu o probabilitate clinică intermediară sau ridicată are ca rezultat un diagnostic pozitiv al PE. Toate celelalte combinații între rezultatul imagisticii pulmonare și probabilitatea clinică necesită investigații suplimentare, așa cum este cazul la aproximativ 50% dintre pacienții cu suspiciune clinică de PE. În acest caz, ultrasonografia cu compresie este un instrument neinvaziv și util: un rezultat pozitiv susține diagnosticul de tromboembolism și, prin urmare, se poate evita necesitatea angiografiei la aproximativ 40% dintre pacienți. Astfel de algoritmi de diagnosticare, deși validați, implică proceduri imagistice complexe, greu accesibile anumitor centre medicale.

Din perspectiva laboratorului clinic testele actuale pentru determinarea D-dimerilor sunt ușor de realizat inclusiv pe analizoare automate, putând fi utilizate în mod curent în laboratoarele de urgență 24 ore/zi.

De-a lungul timpului au fost dezvoltate numeroase teste de laborator pentru D-dimer care se bazează pe utilizarea anticorpilor monoclonali specifici. În cazul suspiciunii de PE, testul D-dimer prin metoda ELISA a demonstrat o sensibilitate ridicată. Astfel, s-a sugerat că obținerea unei concentrații scăzute, de obicei mai mică de 500 ng/dL, poate exclude suspiciunea de PE. Deoarece determinarea ELISA, considerată „gold standard” în evaluarea D-dimerului este consumatoare de timp și implică multe etape analitice, precum și utilizarea unui echipament specific, ea nu este potrivită pentru testarea individuală în cazuri de urgență sau în ambulatoriu. Testele semicantitative de aglutinare latex sunt rapide, dar sensibilitatea acestora este prea mică pentru a putea fi utilizate ca teste de excludere. Recent au fost dezvoltate noi teste rapide pentru evaluarea D-dimerului, iar studiile pilot s-au dovedit a fi promițătoare.

Numeroase publicații din ultimii ani au demonstrat că determinarea D-dimerului plasmatic prezintă o sensibilitate ridicată și o valoare predictivă negativă înaltă.

Testul de evaluare a D-dimerului dezvoltat de Diagnostica Stago din Franța se efectuează ușor și rapid și este adecvat pentru testarea în regim de urgență. Această analiză a plasmei nediluate este complet automatizată, putând fi efectuată cu ajutorul analizoarelor din seria STA (Diagnostica Stago), rezultatele obținându-se în mai puțin de 10 minute. STA Liatest D-Dimer este un test imunoturbidimetric cantitativ, principiul de măsurare bazându-se pe modificarea absorbanței datorate creșterii turbidității date de particulele latex aglutinate. Această modificare a absorbanței este legată direct de concentrația de D-dimer din probă și este determinată fotometric. De reținut este că există o concordanță puternică a acestui test cu metoda standard ELISA.

Testul STA Liatest D-Dimer a fost inclus într-un studiu prospectiv multicentric extins la nivel internațional. Studiul DiET a fost inițiat pentru a demostra utilitatea STA–Liatest D-Di în diagnosticul de excludere al VTE (tromboembolie venoasă), conform cerințelor standardului CLSI H59-A care implică testarea a peste 2000 de pacienți cu suspiciune de PE (embolie pulmonară) sau DVT (tromboză venoasă profundă) în 16 locuri din întreaga lume (Statele Unite ale Americii, Canada, Franța, Italia, Spania).

Acest studiu confirmă performanțele clinice excelente și eficacitatea utilizării testului STA–Liatest D-Di pentru excluderea diagnosticului de embolie pulmonară, având un cut-off de 0,5 µg / ml FEU, în combinație cu un scor de probabilitate clincă efectuată înainte de testare în cazul pacienților cu risc moderat sau scăzut, fără a mai fi necesară evaluarea imagistică.

Diagnostica Stago, înființată în anul 1945 în Franța, este singura companie din industria diagnosticului in-vitro specializată exclusiv în explorările de hemostază și tromboză, cu un portofoliu de peste 350 de produse: analizoare, reactivi, consumabile. În laboratoarele sale de R&D, Stago a dezvoltat metoda de detecție vâscozimetrică, considerată „gold standard” pentru analiza plasmei. În România, produsele Stago sunt distribuite de compania Top Diagnostics.

Bibliografie:

  1. HEIT JA. Predicting the risk of venous thromboembolism recurrence. Am J Hematol 2012; 87 Suppl 1:S63–S67
  2. RIGHINI M. et al. Age-Adjusted D-Dimer Cutoff Levels to Rule Out Pulmonary Embolism. The ADJUST-PE Study. JAMA 2014; 311(11):1117-24
  3. TAYLOR F.B. et al. Towards defi nition, clinical and laboratory criteria, and a scoring system for disseminated intravascular coagulation. Thromb Haemost 2001; 86:1327-30
  4. TOH J.M. et al. The clinical utility of fi brin-related biomarkers in sepsis. Blood Coagul Fibrinolysis 2013; 24(8): 839-43
  5. LEHMAN C.M. et al. Analytical validation and clinical evaluation of the STA LIATEST immunoturbidimetric D-dimer assay for the diagnosis of disseminated intravascular coagulation. Am J Clin Pathol 2004; 122(2): 178-84
  6. COSMI B. et al. Usefulness of repeated D-dimer testing after stopping anticoagulation for a fi rst episode of unprovoked venous thromboembolism: the PROLONG II prospective study. Blood 2010; 115(3): 481–8
  7. BATES S.M. et al. Diagnosis of DVT: Antithrombotic Therapy and Prevention of Thrombosis, 9th ed: American College of Chest Physicians Evidence-Based Clinical Practice Guidelines. CHEST 2012; 141(2) Suppl: e351S–418S
  8. AGUILAR C. et al. Diagnostic value of d-dimer in patients with a moderate pretest probability of deep venous thrombosis. Br J Haematol 2002; 118: 275-277
  9. KONSTANTINIDES S.V. 2014 ESC Guidelines on the diagnosis and management of acute pulmonary embolism. Eur Heart J 2014; 35(45): 3145-6
  10. Preventing Venous Thromboembolism, CDC Grand Rounds Tuesday, January 15, 2013
  11. BOUNAMEAUX H. Contemporary management of pulmonary embolism: the answers to ten questions. J Intern Med 2010; 268: 218–31
  12. MULLIER F. et al. Comparison of fi ve D-dimer reagents and application of an age-adjusted cut-off for the diagnosis of venous thromboembolism in emergency department. Blood Coagul Fibrinolysis 2014; 25(4): 309-15
  13. KULSTAD E.B. et al. A rapid quantitative turbidimetric D-dimer assay has high sensitivity for detection of pulmonary embolism in the ED. Am J Emerg Med 2004; 22(2): 111-4
  14. RATHBUN S.W. et al. Negative D-dimer result to exclude recurrent deep venous thrombosis: a management trial. Ann Intern Med 2004; 141(11): 839-46
  15. Clinical and Laboratory Standard Institute (CLSI). Quantitative D-Dimer for the exclusion of venous thromboembolic disease, approved guideline. CLSI document H59-A, Vol 31(No.6); 2011.
  16. PERNOD G. et al. Validation of STA-Liatest D-Di Assay for Exclusion of Pulmonary Embolism According to the Latest Clinical and Laboratory Standard Institute/Food and Drug Administration Guideline. Results of a Multicenter Management Study. Blood Coagul Fibrinolysis 2016. [Epub ahead of print]